Ce știm despre pisica lui Pallas?

Pisica lui Pallas (Otocolobus manul), cunoscută și sub numele de „manul”, este o felină sălbatică unică, recunoscută pentru blana sa densă și fața expresivă. Trăiește în regiunile montane și stepele din Asia Centrală, fiind una dintre cele mai rezistente pisici sălbatice.

Această specie este rar întâlnită, deoarece are un comportament discret și trăiește în zone izolate, unde temperaturile pot fi extrem de scăzute.

Habitat și răspândire

Pisica lui Pallas este întâlnită în Mongolia, China, Kazahstan, Rusia, Iran și Tibet, preferând regiunile montane și stepele aride.

Spre deosebire de alte feline, aceasta nu se cațără în copaci, ci trăiește în vizuini sub stânci sau în tuneluri săpate de alte animale, cum ar fi marmotele. Datorită blănii sale groase, este perfect adaptată la temperaturi scăzute, care pot coborî sub -50°C în timpul iernii.

Caracteristici fizice

Pisica lui Pallas are un aspect distinctiv, diferit de cel al altor feline sălbatice.

• Dimensiune: are o lungime a corpului de 50-65 cm și cântărește între 2,5 și 4,5 kg.

• Blană: este extrem de deasă, având peste 9.000 de fire de păr pe cm², ceea ce îi oferă protecție împotriva frigului. Culoarea variază de la gri la maro-deschis, cu dungi și pete discrete.

• Cap: lat și turtit, cu ochi mari și rotunzi, oferindu-i un aspect unic.

• Picioare: scurte și robuste, adaptate pentru teren accidentat.

Un detaliu fascinant este că pupilele sale sunt rotunde, spre deosebire de cele alungite ale majorității pisicilor, ceea ce îi conferă o privire distinctivă. Pisica lui Pallas este un prădător specializat, hrănindu-se în principal cu:

• Rozătoare (marmote, gerbili, șoareci)

• Păsări mici

• Insecte mari

Este un vânător nocturn sau crepuscular, folosindu-se de terenul accidentat pentru a se ascunde și a ataca prada prin surprindere.

Un aspect interesant este că, datorită corpului său compact și blănii dense, nu este foarte rapidă, așa că se bazează pe ambuscadă mai degrabă decât pe urmărirea prăzii.

Comportament și reproducere

Pisica lui Pallas este solitară, fiecare individ având un teritoriu bine delimitat. Comunicarea între indivizi se face prin marcaje olfactive și sunete specifice.

Perioada de împerechere are loc în februarie-martie, iar după o gestație de aproximativ 66-75 de zile, femela naște între 2 și 6 pui.

Puii cresc rapid și sunt înțărcați la vârsta de două luni, devenind independenți la aproximativ 5 luni.

Amenințări și conservare

Deși nu este considerată pe cale de dispariție, populația pisicii lui Pallas este în scădere din cauza:

• Pierderea habitatului prin extinderea terenurilor agricole

• Vânătorii ilegale pentru blană

• Scăderii numărului de prăzi, din cauza schimbărilor climatice

În prezent, această specie este protejată prin legi internaționale, iar cercetătorii încearcă să monitorizeze și să conserve populațiile sălbatice.

Pisica lui Pallas este una dintre cele mai fascinante feline sălbatice, adaptată perfect la condiții extreme. Cu un aspect distinctiv și un comportament discret, rămâne un mister al naturii, fiind dificil de studiat în habitatul său natural.